Biblioteca oneşteană – pagini de cronică…

Legenda încă mai plutea peste apele Oituzului şi Trotuşului, când în satele de pe malurile lor, la sfârşit de veac XIX, se iveau primele semne ale dezvoltării mişcării bibliotecare. Trei evenimente importante: elaborarea Regulamentului bibliotecii din comuna Bogdăneşti, aflată lângă Oneşti, la 16 februarie 1890, de altfel primul document de acest fel din România; înfiinţarea, în 1896, a Casei Şcoalelor, care, şi prin bibliotecile săteşti, impulsionează dezvoltarea culturală a populaţiei rurale; elaborarea „Regulamentului pentru funcţionarea bibliotecilor populare” – 26 august 1898 atrag înfiinţarea, la începutul sec. XX, a bibliotecilor din satele Buciumi şi Oneşti.

Inspiraţi de credinţa că numai educaţia şi cultura întregii naţiunii duc la progres şi civilizaţie, intelectualii români aflaţi pe front au iniţiativa înfiinţării Caselor Naţionale, a căror misiune cuprindea: cultivarea tradiţiilor strămoşeşti, a portului, cântecului şi jocului popular, ocuparea creatoare a timpului liber al tineretului şi organizarea de spectacole artistice pentru săteni.     Inaugurarea primei Case Naţionale are loc la Oneşti, la 1 Decembrie 1917. Ea dispunea de o sală de sfaturi şi teatru, o sală pentru bibliotecă şi citit, o sală de expoziţii, o sală de tir distractiv, un pavilion de horă, aparate de gimnastică şi diferite alte aparate întăritoare pentru copii şi adulţi.